Rândunică mică,mică,
Tu-mi ești prietenă de mică.
Încă de când te-ai născut,
Cuib frumos eu ți-am făcut.
Când erai bolnăvioară,
Te mângâiam pe aripioară.
Când învățai să zbori,
Te prindeam în flori.
Când mare te-ai făcut,
Eu multă grijă am avut,
De puii tăi care să-nvețe,
Să zboare printre florile răzlețe.
Iarna a venit,
Iar tu m-ai părăsit,
În țările calde ai plecat,
De gerul aspru ai scăpat.
Dragă rândunică,
Mi-e dor de clipele când erai mică,
Vino, iarăși în țară,
Să te mângâi pe aripioară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu